Testimonial Armand Oprea

Am ajuns in sfarsit,la punctul terminus al sejurului meu in aceasta institutie sanatoriala One to One Nursing Home.

De obicei , in asemenea momente te incearca un sentiment de bucurie.

N-as putea spune ca sunt cuprins de un asemenea sentiment dar nici ca sunt trist.

Adevarul este in mod ,paradoxal,pe la mijloc.

Sunt bucuros,desigur,ca ma intorc acasa dar ma incearca o oarecare tristete ca parasesc un asezamant unde mi-am petrecut o parte din viata si unde am fost supus unui tratament serios de recuperare care ,,partial a dat roade” dupa un accident cerebral.Nu pot sa nu fiu recunoscator celor de aici care au facut tot ceea ce depindea de ei pentru aceasta.

M-am bucurat aici de conditii exceptionale ,in privinta ingrijirii exercitata de un grup de medici de inalta calificare, de un grup de asistente pricepute si amabile , intotdeauna gata sa iti acorde ajutorul necesar.

In cele 3 luni petrecute aici am intalnit oameni diversi, pe uni i-am pretuit ,de alti m-am apropiat.

Am avut prilejul sa parcurg randurile unora din cei care au petrecut un timp aici inaintea mea.

Mai toti declarau ca s-au simtit ,,ca acasa”.

Eu n-as spune asa intrucat consider ca te poti simti ‘’ca acasa doar acasa’’, dar nu obosesc sa spun ca in acest asezamant spitalicesc m-am bucurat de conditii exceptionale.

M-am referit mai inainte desi doar succint la aceastea as adauga la cele spuse cateva ganduri ,,absolut necesare” privind-o pe conducatoarea clinicii ,- doctor Viorica Russu.

Incercand sa-i schitez un sumar portret as aminti inteligenta, finetea

sufleteasca, gratia , adaugand si imensul potential de energie care il consuma fara precupetire , pentru binele clinicii si al pacientilor.

N-as vrea sa omit nici solidele resurse de energie materializate in diferite actiuni si manifestari.

Spirit creator domnia sa a imaginat tot felul de manifestari cu precadere culturale, desigur pentru a le umple timpul si pentru a nu lasa mintile sa rugineasca .

As aminti in primul rand intalnirile noastre zilnice ,,de la ora 6 ” unde erau puse in discutie teme importante de interes cultural sau social.Erau reuniuni atragatoare captivante unele in care fiecare avea prilejul sa isi revizuiasca si sa expuna cunostintele din diverse domenii ,sa isi exprime opiniile si sa le confrunte cu ale altor colegi.

N-as vrea sa omit nici microrecitalele organizate de o colega posesoare a unei tablete care ne-a delectat cu colinde de Craciun si piese de compozitori celebri.

O intalnim mereu in sufragerie printre mese, la micul de jun,la pranz,la cina.

Supravegheaza mersul treburilor , dar in acelasi timp gaseste timpul pentru a-i spune unuia o vorba buna,pentru a-i da altuia un sfat pentru a adresa unui de-al treilea o incurajare.

O mana calda si ocrotitoare pusa pe umarul acestuia valoreaza cat zece tablete din medicamentul pe care el in ingereaza cilnic. In felul acesta fiecare simte ca parca el s-ar afla in centrul atentiei.

Am aflat din lecturile mele ca exista acum teori care propovaduiesc ca mai intai trebuie acordata atentie bolnavului, cu precadere, si apoi bolii .

Sa fie oare cele descrise mai inainte o modalitate de aplicare a acestor teorii? Nu stiu ,dar o asemenea practica materializata sub egida doamnei doctor cred ca este de natura sa dea rezultate optime.

Plec de aici cu rezultate pozitive pentru care trebuie sa multumesc,desigur ,in primul rand Bunului Dumnezeu dar sa nu uit nici o clipa aportul binefacator al tuturor celor din clinica, si in primul corpului medical.

Acesta este mica mea povestire despre venirea si plecarea de la clinica One to One Nursing Home .

V-a placut povestea mea vesela ,trista ?

Multumesc din suflet domnisoarei Valentina din partea careia am primit un ajutor substantial.

Armand Oprea